péșteră (péșteri), s. f. – Cavernă, grotă. – Mr. piștireauă, megl. peaștiră. Sl. (bg.) peštera, din sl. pešt „cuptor” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 562). – Der. peșterean, adj. (care trăiește în peșteră). Vezi definitia »

ANILÍNĂ s. f. Substanță chimică ce se prezintă ca un lichid uleios, obținută prin distilarea indigoului sau, industrial, prin reducerea nitrobenzenului, și care este utilizată în industria coloranților, medicamentelor etc.; aminobenzen, fenilamină. – Din fr. aniline, germ. Anilin. Vezi definitia »

fâță, fâțe s. f. femeie care își afișează nurii ostentativ. Vezi definitia »

târșálă², târșéli, s.f. (reg.) 1. loc în pădure unde s-au tăiat copacii; curătură, târșitură. 2. livadă de pruni. Vezi definitia »

PUTRESCÍNĂ s. f. ptomaină care se formează la putrefacția cadavrelor. (< fr. putrescine) Vezi definitia »