HIMENOTÓM s. n. instrument folosit în himenotomie. (< engl. hymenotome) Vezi definitia »

ANTIATÓM, antiatom, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [Pr.: -ti-a-] – Anti- + atom. Vezi definitia »

CERNOZIÓM s.n. Pământ negru, deosebit de fertil, care se găsește mai ales în regiunile de stepă. [Pron. -ziom, pl. -muri. / < rus. cernoziom]. Vezi definitia »

ATÓM (‹ fr., lat.) s. m. 1. Particulă din care sînt alcătuite toate substanțele, solide, lichide, sau gazoase. Reprezintă cea mai mică parte a unei substanțe simple (element chimic) care mai păstrează însușirile chimice ale acesteia. Este format din dintr-un nucleu central și electroni. Poate exista fie liber, fie în combinații cu alți atomi (identici sau diferiți) alcătuind molecula. A. social = noțiune introdusă în psihosociologie de J.L. Moreno, desemnînd cea mai mică unitate viabilă a matricei sociometrice, nucleul tuturor relațiilor socioafective (numite „tele”-uri) care s-au constituit în jurul unui individ. Vezi definitia »

ANGIOENDOTELIÓM s. n. tumoare malignă a vaselor sangvine, prin proliferarea celulelor endoteliului. (< fr. angio-endothéliome) Vezi definitia »