PFÉNIG, pfénigi, s. m. ~ (din germ. Pfennig < v. germ. de sus pfenning < (prob.) lat. pannus = bucată de stofă (folosită adesea în trecut ca mijloc de plată sau la schimbul în natură)) [WDW] Vezi definitia »

WHIG s. m. Nume dat adversarilor ducelui de York, organizați într-un partid care, după dezmembrarea partidului, la începutul sec. XIX, au intrat în partidul liberal englez. [Pr.: uig] – Cuv. engl. Vezi definitia »

CÂRLÍG, cârlige, s. n. 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui. 2. Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat. care servește la scoaterea găleții cu apă din fântână. 3. Partea metalică a undiței, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peștele. 4. Încuietoare la o ușă, la o poartă etc., în formă de bară metalică subțire sau de cui lung, încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe frânghie. 7. (Rar) Mlădiță sau cârcel de viță de vie. – Cf. kărlik. Vezi definitia »

turlíg, s.n. (reg.) cârlig. Vezi definitia »

ȚIPIRÍG¹ s. m. (Bot.; regional) Pipirig. – Cf. pipirig. Vezi definitia »