BIORADIOCOMUNICÁȚIE s. f. radiocomunicație biologică. (< fr. bioradiocommunication) Vezi definitia »

SUPERREÁCȚIE s.f. Procedeu folosit în radioreceptoarele cu reacție pentru mărirea sensibilității prin varierea gradului de reacție. [Gen. -iei. / < fr. superréaction]. Vezi definitia »

GENOGEOGRAFÍE s. f. disciplină care studiază răspândirea geografică a unor factori genetici pe arealul speciei. (< geno- + geografie) Vezi definitia »

POLEMOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază cauzele războaielor, diferitele forme sub care se manifestă războiul ca fenomen social, funcțiunile și efectele sale, cu scopul de a trage concluzii asupra evitării războaielor. [Ge. -iei. / < fr. polémologie, cf. gr. polemos – război, logos – știință]. Vezi definitia »

iscușénie s.f. (înv.) 1. ispită, tentație. 2. cercetare, iscodire. Vezi definitia »