CONTRACURÉNT, contracurenți, s. m. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru a realiza o interacțiune de natură fizică sau chimică între cele două fluide. – Din fr. contre-courant. Vezi definitia »

INSTRUMÉNT, instrumente, s. n. 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop. 3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internațional. – Din fr. instrument, lat. instrumentum. Vezi definitia »

RONFLÁNT, -Ă adj. (Liv.) 1. Sforăitor. 2. (Fig.) Declamator, emfatic. [< fr. ronflant]. Vezi definitia »

GIROORIZÓNT s. m. aparat giroscopic de bord care indică înclinarea longitudinală și laterală a avionului. (< fr. gyrohorizon) Vezi definitia »

ADAMÁNT, adamante, s. n. (Pop.) Diamant (1). – Din sl. adamantŭ. Vezi definitia »