BUTÉLNIC, butelnice, s. n. Burghiu mic întrebuințat de dulgheri, rotari etc. la executarea găurilor cu diametrul până la 30 mm. – Bute + suf. -elnic. Vezi definitia »

AMFICÉNTRIC, -Ă adj. care începe și sfârșește în același vas arterial. (< amfi- + -centric) Vezi definitia »

PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: púsnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ. Vezi definitia »

OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique. Vezi definitia »

LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic. Vezi definitia »