Definita cuvantului auricular
AURÍCULÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la ureche. 2. care aparține auriculului. II. s. m. degetul mic de la mână. III. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. (< fr. auriculaire, lat. auricularius)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu auricular
MULTICELULÁR, -Ă adj. pluricelular. (< fr. multicellulaire) Vezi definitia »
sinaxár (-re), s. n. – Versiune abreviată a vieților sfinților. Mgr. συναξάριον (Murnu 51; cf. Vasmer, Gr., 132). Sec. XVII. Vezi definitia »
ȚÂNȚÁR2, țânțari, s. m. (La pl.) Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Et. nec. Vezi definitia »
TRIANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de triunghi. [Pron. tri-an-. / cf. fr. triangulaire]. Vezi definitia »
rudár (rudári), s. m. – 1. Țigan căutător de aur. – 2. Țigan nomad care lucra obiecte de lemn. Bg., sb. rudar, din ruda „minereu” (Cihac, II, 320; Conev 76). Probabil denumirea s-a menținut, după ce s-a schimbat meseria primitivă, datorită consonanței cu rudă „par”. – Der. rudăresc, adj. (țigănesc; grosolan); rudărie, s. f. (meseria de țigan rudar; zăcămînt, mină). Vezi definitia »