Definita cuvantului auricular
AURÍCULÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la ureche. 2. care aparține auriculului. II. s. m. degetul mic de la mână. III. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. (< fr. auriculaire, lat. auricularius)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu auricular
ELEMENTÁR, -Ă, elementari, -e, adj. 1. De bază, esențial, fundamental. ♦ (Despre cărți, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei științe. ◊ Învățământ elementar = prima treaptă a învățământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Puțin complicat; simplu, ușor; rudimentar. ♦ Primitiv. 3. Care ține de natură și de fenomenele ei. – Din fr. élémentaire, lat. elementarius. Vezi definitia »
GLOSÁR, glosare, s. n. Listă sau colecție de cuvinte regionale, învechite sau puțin cunoscute, însoțite de explicația lor, concepută ca operă anexă ori independentă. ♦ (Înv.) Dicționar, vocabular. – Din lat. glossarium, fr. glossaire. Vezi definitia »
BILINIÁR, -Ă adj. (mat.; despre forma unui polinom liniar și omogen) cu două grupe diferite de variabile. (< fr. bilinéaire) Vezi definitia »
RĂCHITÁR, răchitari, s. m. Fluture de noapte de culoare brumărie, a cărui larvă se dezvoltă în tulpina pomilor, găurindu-le lemnul (Cossus cossus). – Răchită + suf. -ar. Vezi definitia »
CUATERNÁR s.n. Ultima perioadă (sistem) a neozoicului, în care apare omul; antropogen. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. cua-ter-, var. cvaternar s.n. / cf. it. quaternario, fr. quaternaire, lat. quaternarius – al patrulea]. Vezi definitia »