ROMÁN², -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare și unghiuri drepte. ♦ cifre ĕ = cifre prin litere sau combinații de litere; biserica ~ă = biserica catolică; catolicism. 2. limbă romanică populară vorbită de vechii francezi (înainte de sec. IX). 3. arta ~ă = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul Roman, caracterizată în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată. (< lat. romanus) Vezi definitia »

YPRESIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al paleocenului din vestul și sudul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -si-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. ypresien]. Vezi definitia »

amărăștean, -că, amărășteni, -ce s. m., s. f., adj. (om) necăjit, sărac Vezi definitia »

IÁHTMAN s.m. Sportiv care practică iahtingul. [Pron. și ióci-men, pl. -meni, scris și yachtman. / < engl. yachtman]. Vezi definitia »

NORMALIÁN, -Ă s.m. și f. (Rar) Normalist. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. normalien]. Vezi definitia »