VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminacee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutatus). – Vătăma + suf. -ător. Vezi definitia »

ALOCÓR, -Ă adj. 1. care prezintă alocorie. 2. care polarizează două sau mai multe formații vegetale înrudite. (< fr. allochore) Vezi definitia »

REGLÓR s. m. tehnician care reglează mașini, unelte, dispozitive etc. (< fr. régleur) Vezi definitia »

REVÍZOR, -OÁRE s.m. și f. Cel care revizuiește, care face revizii, care controlează (ceva). ♦ (Poligr.) Corector. ♦ (În trecut) Inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Cf. fr. réviseur, germ. Revisor]. Vezi definitia »

DEVOLTÓR, devoltoare. s. n. Mașină sau transformator electric folosit pentru reducerea tensiunii electrice alternative într-o rețea, prin producerea unei tensiuni în opoziție de fază cu tensiunea rețelei. – Din fr. dévolteur. Vezi definitia »