REPARÁȚIE s.f. 1. Procesul prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese. 2. (Fig.) Satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă, pentru o pagubă. [Gen. -iei, var. reparațiune s.f. / < fr. réparation, cf. lat. reparatio]. Vezi definitia »

dimíe (dimíi), s. f. – Țesătură groasă de lînă albă. – Mr. dhimit, „barhet”. Tc. dimi „barhet” (Meyer, Türk. St., I, 54; Șeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); cf. bg. dimiĭa, sb. dimije, alb. dimi „pantalon turcesc”. Tiktin crede că termenul tc. provine din fr. demicoton „percal”, care a dat și tc. demikoton, rom. (di)micaton, s. n. (înv., pînză de bumbac de căptușit, percal). Este cuvînt identic cu dimii, s. f. (Olt., pantalon turcesc de lînă albă). Vezi definitia »

AMBARCÁȚIE, ambarcații, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. [Var.: ambarcațiúne s. f.] – Din fr. embarcation. Vezi definitia »

REUMATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază afecțiunile reumatice. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologie (după reumatic, reumatism). Vezi definitia »

BLEFAROPLASTÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală pentru repararea unei pleoape distruse sau deformate de o cicatrice. [< fr. blépharoplastie, cf. gr. blepharon – pleoapă, plastes – care modelează]. Vezi definitia »