Definita cuvantului dințar
DINȚÁR, dințáre, s.n. 1. Unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei. 2. Grătar în dreptul scocului morii, care oprește pătrunderea corpurilor aduse de apă.
Sursa: DLRLC
Sursa: DLRLC
Cuvinte ce rimeaza cu dințar
șucár (-ră), adj. – (Arg.) Drăguț, prețios, frumușel. Țig. šukar (Graur 188; Juilland 174-6; cf. Wlislocki 121), cf. sp. juncal (Claveria 224 și Bol. R. Acad. Esp., XXXIII, 92). Legătura cu șugar (Cihac, II, 528) este improbabilă. Cf. șucări. Vezi definitia »
ELITÁR, -Ă adj. 1. care aparține elitei; elitist. 2. (despre teorii, doctrine) care atribuie elitei rolul conducător în viața socială. (< fr. élitaire) Vezi definitia »
PENÁR s. n. cutiuță în care se păstrează penițele, creioanele etc.; plumieră. (după germ. Pennal) Vezi definitia »
ziar ; Vezi definitia »
PLURINUCLEÁR, -Ă adj. polinuclear; multinuclear. (< pluri- + nuclear) Vezi definitia »