OSCILÁȚIE s.f. 1. Mișcare alternativă periodică a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi fizice. 3. (Fig.) Șovăială, nehotărâre; fluctuație. [Gen. -iei, var. oscilațiune s.f. / cf. fr. oscillation, lat. oscillatio]. Vezi definitia »

CURIETERAPÍE s. f. Radioterapie. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. curiethérapie. Vezi definitia »

papucăríe¹ s.f. (înv.) meseria papucarului; papucătorie. Vezi definitia »

PROPÚLSIE s.f. Exercitare a unei forțe asupra unui vehicul, asupra unui obiect etc. pentru a-i provoca mișcarea de înaintare. ♦ Sistem tehnic prin care se face propulsarea unui vehicul. [Gen. -iei, var. propulsiune s.f. / cf. fr. propulsion]. Vezi definitia »

ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. -ie. Vezi definitia »