hututúi, -ie, adj. (reg.) bătut în cap, într-o doagă; apucat, prost, zărghit, năuc, într-o ureche. Vezi definitia »

CONTRIBUÍ vb. intr. a-și aduce contribuția morală sau materială, a participa la o acțiune comună; a ajuta, a înlesni apariția sau dezvoltarea unui lucru. (< fr. contribuer, lat. contribuere) Vezi definitia »

șúi (-ie), adj. – Subțire, zvelt, mlădios. Originw incertă, probabil sl., cf. slov. šujati „a subția”. Legătura cu ceh., slov. šuhaj „zvelt” (Cihac, II, 396) nu este sigură. – Der. șuia, vb. refl. (a subția); șuieț, adj. (delicat); șuiat, adj. (subțire, se zice despre fierul de marcat); șuierătură, s. f. (fier de marcat); șuiță, s. f. (varietate de marmotă, Spermophilus citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, II, 395; legătura cu bg. šuek (Candrea), slov. šûica (Scriban), este mai puțin sigură). Vezi definitia »

CHEILE BICAZULUI v. Bicaz (2). Vezi definitia »

VIEȚUÍ, viețuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A se afla în viață, a fi viu; a trăi, a exista. A-și procura mijloacele necesare traiului. ♦ A trăi la un loc cu cineva; a conviețui. ♦ A locui într-un anumit loc. – Viață + suf. -ui. Vezi definitia »