ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziționare. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis. Vezi definitia »

GEOGONÍE s. f. geogenie. (< germ. Geogonie) Vezi definitia »

NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. 1. Lipsă de inteligență, de pricepere; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie. Vezi definitia »

SULFAMIDURÍE s.f. Prezența în urină a sulfamidelor eliminate prin rinichi. [Gen. -iei. / < fr. sulfamidurie]. Vezi definitia »

IATROLOGÍE s.f. Știința medicală; medicină. [Gen. -iei. / < fr. iatrologie, cf. gr. iatros – medic, logos – știință]. Vezi definitia »