PRAXEOLOGÍE s. f. v. praxiologie. Vezi definitia »

CRENOLOGÍE s. f. studiul apelor minerale terapeutice. (< fr. crénologie) Vezi definitia »

FLEXOGRAFÍE s. f. tipar înalt care folosește forme preparate dintr-un material flexibil. (< fr. flexographie) Vezi definitia »

ÁRIE¹ s. f. 1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafețe limitate. 2. zonă de răspândire a unui fenomen. ◊ areal¹. 3. teritoriu în care se vorbește o anumită limbă, un dialect etc. (< lat. area) Vezi definitia »

ABLÁȚIE, ablații, s.f. 1. Proces de pierdere a gheții prin topire, evaporare sau prin ruperea bucăților de gheață din fruntea ghețarului, sub formă de gheață moartă. 2. Proces de îndepărtare a materialelor fine de la suprafața scoarței terestre, prin intermediul agenților externi geomorfologici (apă, vânt, gheață etc.). – [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, 1999, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București] Vezi definitia »