ELÉCTRIC, -Ă adj. referitor la electricitate, care produce electricitate, care funcționează pe baza electricității. ♦ câmp ~ = stare fizică a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; energie ~ă = energie proprie câmpurilor electrice; sarcină ~ă = electricitate (1). (< fr. électrique) Vezi definitia »

RÚNIC, -Ă, runici, -ce, adj. Care folosește runele; relativ la rune, cu caractere de rune. Inscripție runică. – Din germ. runisch, fr. runique. Vezi definitia »

OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique. Vezi definitia »

SARDANAPÁLIC, -Ă, sardanapalici, -ce, adj. (Livr.; despre ospețe, mod de viață) Exagerat de îmbelșugat, de luxos. ♦ (Livr.) Decăzut. – Sardanapal (n. pr.) + suf. -ic. Vezi definitia »

BIBÁZIC, bibazici, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique. Vezi definitia »