RISÍPĂ, risipe, s. f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ Fig. Belșug, prisos, abundență. 2. (Înv. și pop.) Sfărârmare, distrugere; surpare, prăbușire. ◊ Loc. adj. În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină. ♦ Împrăștiere, răspândire; risipire. ♦ Loc. adj. și adv. În risipă = în debandadă, în dezordine. – Din risipi (derivat regresiv). Vezi definitia »

ENEÁDĂ s. f. (ant.) ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului. ◊ reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. (< fr. ennéade) Vezi definitia »

spală-várză s.m. (pop. și fam.) palavragiu. Vezi definitia »

RADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula]. Vezi definitia »

SCÓRBURĂ, scorburi, s. f. 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; p. ext. trunchi de copac găunos, putrezit. 2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peșteră; p. gener. cavitate, gaură, scobitură. – Et. nec. Vezi definitia »