MORFOPATOLOGÍE s. f. (Biol.) Ramură a morfologiei (1) care studiază forma și structurile diferitelor organe în condiții patologice. – Din fr. morphopathologie. Vezi definitia »

OREZĂRÍE, orezării, s. f. Teren nivelat, cu amenajări speciale pentru irigație, pe care se cultivă orez; loc cultivat cu orez. ♦ Cultură de orez. – Orez + suf. -ărie. Vezi definitia »

SUPRAOCLÚZIE s. f. ocluzie dentară dereglată în sens vertical. (< engl. supraocclusion) Vezi definitia »

OFTALMODINÍE s.f. Durere reumatismală a ochiului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmodynie, cf. gr. ophthalmos – ochi, odyne – durere]. Vezi definitia »

FOTOREÁCȚIE s.f. Reacție chimică efectuată cu ajutorul luminii. [Pron. -re-ac-, gen. -iei. / < fr. photoréaction]. Vezi definitia »