ȘÁICĂ, șăici, s. f. (Înv. și reg.) Ambarcație fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., scr. šajka, tc. sayka. Vezi definitia »

ANTROPOTÉHNICĂ s.f. Arta de a dezvolta armonic ființa umană. [< fr. anthropotechnique]. Vezi definitia »

sedélnă, sedélne, s.f. (înv.) imn religios cântat în biserică, în timpul executării căruia cei prezenți stăteau pe scaune; sedeală. Vezi definitia »

FLORESCÉNȚĂ s. f. efectul acțiunii de a înflori; proprietate a unei plante de a se menține înflorită. ◊ înflorire masivă. (< germ. Florenszenz) Vezi definitia »

sicaménă (-ne), s. f. – Dud. Gr. συϰαμινος (Tiktin). Sec. XVI, înv., cultism. Vezi definitia »