INTERDÍCȚIE s. f. 1. interzicere (prin lege). ◊ tabu. 2. interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. ◊ stare a unei asemenea persoane. (< fr. interdiction, lat. interdictio) Vezi definitia »

TAHIMETRÍE s. f. elem. taheometrie. Vezi definitia »

LUSTRAGERÍE, lustragerii, s. f. Atelier unde se curăță și se lustruiește încălțămintea. – Lustragiu + suf. -ărie. Vezi definitia »

CALORIMETRÍE s.f. Capitol al fizicii, disciplină care studiază metodele de măsurare a căldurii. ♦ Metodă de măsurare a cantității de căldură consumate de către corpul uman. [Gen. -iei. / < fr. calorimétrie]. Vezi definitia »

INVÉNȚIE s.f. 1. Crearea, înfăptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. Găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și a formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică. [Gen. -iei, var. invențiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention]. Vezi definitia »