RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în sistemul circulator. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption. Vezi definitia »

FOREZÍE, forezii, s. f. Transportare a indivizilor unei specii de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. – Din fr. phorésie. Vezi definitia »

DACRIOCISTECTAZÍE s. f. dilatație a sacului lacrimal. (< fr. dacryocystectasie) Vezi definitia »

DIPSOMANÍE s. f. impuls patologic de a consuma excesiv băuturi (alcoolice); alcoolism cronic, potomanie. (< fr. dipsomanie) Vezi definitia »

AGROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și creșterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a științelor agronomice. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia. Vezi definitia »