TEORÍE s. f. 1. ansamblu de ipoteze, legi și concepte organizate într-un sistem logic care descriu și explică un domeniu al realității obiective sau al conștiinței sociale. 2. ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică. ♦ ă literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc. ◊ lecție de instruire militară. 3. cunoaștere speculativă, ideală, independentă de aplicații. (< fr. théorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie) Vezi definitia »

VULVECTOMÍE s. f. rezecție a vulvei. (< fr. vulvectomie) Vezi definitia »

ETOCRAȚÍE s.f. Guvernare fundată numai pe principiile moralei. [Gen. -iei. / < fr. ethocratie, cf. gr. ethos – morav, kratos – putere]. Vezi definitia »

TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare anormală a bătăilor inimii datorită unui efort fizic, unei emoții, unei afecțiuni cardiace etc. – Din fr. tachycardie. Vezi definitia »

INSULINOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli cu insulină. (< fr. insulinothérapie) Vezi definitia »