bun (-nă), adj. – 1. Care are calități, cu fire generoasă sau cu inimă miloasă. – 2. Favorabil, propice. – 3. Inspirat, fericit, care produce satisfacție. – 4. Potrivit, adecvat. – 5. Desăvîrșit, de calitate. – 6. Adevărat, sincer. – 7. Legitim, autentic, veritabil. – 8. Direct, de gradul întîi. – 9. De neam mare, nobil. – 10. Capabil. – 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. – 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. – 12. (Antepus unui adj.) Complet, definitiv. – 13. (S. n.) Parte bună a ceva. – 14. Bogăție, avere. – 15. (Înv.) Bunătate. – 16. (Adv.) Introduce o propoziție printr-un acord sau o concesie retorică (se preferă, cu această funcție, adv. bine). – 17. Element de compunere care se combină cu unele substantive, pentru a le adăuga noțiunea de „desăvîrșit, perfect, autentic”: bună credință, bună cuviință, bun gust, bun plac, bunăstare, Buna-Vestire, etc. – Mr., megl. bun, istr. bur. Lat. bŏnus (Pușcariu 237); REW 1208; Candrea-Dens., 195; DAR); cf. it. buono, prov. bo(n), fr. bon, sp. bueno, port. bom. Cf. bun „bunic”, bunătate. Der. bunețe, s. f. (înv., bunătate); îmbuna (var. îmbuni), vb. (a îmbunătăți; a împăca, a liniști; înv., a adula, a linguși); îmbunător, adj. (înv., lingușitor); îmbunăciune, s. f. (adulare; bunăvoință); îmbunătăți (var. bunătăța), vb. (a face ca ceva să devină mai bun); îmbunătură, s. f. (înv., adulare, lingușire); nebun, adj. (dement, smintit; nemaipomenit; bufon; piesă de șah); nebunariță, s. f. (măselariță, Hyosciamus niger); nebunatic, adj. (neastîmpărat, năzdrăvan); nebuneală, s. f. (demență, sminteală, țicneală); nebunesc, adj. (de nebun, nebun); nebunește, adv. (ca un nebun); nebunie, s. f. (demență, sminteală; năzdrăvănie, poznă; aiureală, trăzneală); nebuni (var. înnebuni), vb. (a-și pierde mințile; a se prăpădi, a se da în vînt după ceva); răsbuna, vb. (a-și face singur dreptate), al cărui semantism („a îmbunătăți”) se potrivește cu cel al lui vindicare › vindeca „a lecui”; răsbunător, adj. (vindicativ; care răzbună). Din rom. provine bg., sb., rut. bunika (Hyosciamus niger), cf. nebunariță (Capidan, Raporturile, 219). Vezi definitia »

Un specimen din rasa Homobous-nesimțitus. El are obiceiul să mintă poporul, să facă promisiuni( pe care nu le respectă niciodată ), să fure banii contribuabililor ca să se duca in Dubai, Hawaii sau Malta, să facă afaceri ilegale, să înșele oamenii creduli(normali)etc. Parlamentarii sunt foarte pricepuți în luare și dare de mită. Mediul lor de viață cel mai prielnic este în Palatul Parlamentului, unde găsesc multe ascunzători pentru săculeții cu șpagă și foarte multe WC-uri. Hrana lor o constituie banii, foarte bogați în grăsimi. Îmbrăcămintea lor este impresionantă și îi ajută în afaceri și congrese. Ei nu se pot deplasa pe propriile membre prin oraș din cauza mândriei, de aceea au nevoie de limuzine BMW, Audi, Toyota, Mercedes,etc. Ca orice om politic, un parlamentar are aliați. Fiecare merge după coada celui care, prin nepotisme si alte strategii, l-a adus in Palatul Parlamentului cu doar 8 clase terminate. ATENȚIE!: Nu întrebați un parlamentar cât face 2x2! Acesta este unul din paradoxurile unui parlamentar! Dacă îl întrebați asta, va vorbi cu mai-marii lui să ne taie încă 25 din salarii! Vezi definitia »

(un termen compus de Martin Luther, din grecescul ἀντί, „împotriva” + νόμος, „lege”), e o credință sau tendință în toate religiile, în care unii credincioși consideră că legea nu se mai aplică la ei. Vezi definitia »

BUN³, bunuri, s. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura bunăstarea. ♦ (Ec. pol.) Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. 3. Calitate; virtute. 4. (Rar) Rezultat, rod, folos. – Din bun⁴. Vezi definitia »

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-închis. 2. (Despre oameni) Cu părul negru și cu tenul negricios; oacheș. – Fr. brun. Vezi definitia »