TEHNOCRAȚÍE s.f. 1. Orientare în politologia și sociologia burgheză contemporană care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; tehnocratism. 2. Intelectualitatea tehnocratică. [Gen. -iei. / < fr. technocratie, cf. gr. techne – artă, kratos – putere]. Vezi definitia »

CRISTALOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a ghici viitorul în obiecte de sticlă sau cristal. (< fr. cristallomancie) Vezi definitia »

PROTOZOOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază organismele unicelulare. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. protozoologie, engl. protozoology. Vezi definitia »

TELEBIOMETRÍE s. f. studiu de la distanță al fenomenelor biologice. (< tele¹- + biometrie) Vezi definitia »

năbădáie (năbădắi), s. f. – 1. Atac de epilepsie. – 2. Atac, criză. – Var. năbădaică. Sl. (sb., bg., rus.) napadanije „atac” (Cihac, II, 211; Tiktin). – Der. năbădios, adj. (epilectic; coleric; neliniștit). Cf. năpădi. Vezi definitia »