VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence. Vezi definitia »

poțoálă¹, poțoále, s.f. (reg.) puști, puștan; țânc. Vezi definitia »

URSULÍNĂ s.f. Călugăriță din ordinul Sf. Ursula, fundat în 1537, mai ales în vederea educației fetelor și îngrijirii bolnavilor. [< fr. ursuline]. Vezi definitia »

OBSERVÁNȚĂ s.f. (Liv.) Observare, respectare a legii, a normelor religioase. ♦ Normă religioasă. [Cf. fr. observance]. Vezi definitia »

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. Armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut. – Din fr. arbalète. Vezi definitia »