ABSOLUTIZÁ, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține. – Absolut + suf. -iza. Vezi definitia »

DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser) Vezi definitia »

DEROMANTIZÁ vb. tr. a înlătura caracterul romantic (a ceva). (< de¹- + romantiza) Vezi definitia »

RITUALIZÁ vb. tr. a conferi un caracter solemn, ceremonios, de ritual. (< fr. ritualiser) Vezi definitia »

ȘEMIZÁ vb. tr. (tehn.) a îmbrăca într-un înveliș, într-o cămașă. (< fr. chemiser) Vezi definitia »