GNOSEOLOGÍE s.f. Parte a filozofiei care cercetează posibilitatea cunoașterii lumii de către om, legile, izvoarele și formele acestei cunoașteri; teoria cunoașterii. [Pron. -se-o-, gen. -iei. / < germ. Gnoseologie, fr. gnoséologie, cf. gr. gnosis – cunoaștere, logos – știință]. Vezi definitia »

HIPERAZOTEMÍE s. f. creștere a cantității de azot din sânge. (< fr. hyperazotémie) Vezi definitia »

PALEOCLIMATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoclimatologie. Vezi definitia »

fáchie (fáchii), s. f. – Făclie. Lat. fac(ŭ)la (Pușcariu 567; Candrea-Dens., 539; REW 3137; DAR), cf. it. fagola (abruz. fárchia), sp. faja (cf. Menéndez Pidal, RFE, 1920, 9), santander. laja, port. facha. Este dublet de la făclie, cf. Hasdeu, Posteritatea lat. fax, Col. lui Traian, 1883, p. 112-21. Vezi definitia »

GALVANOTIPÍE s. f. Procedeu tehnic de reproducere a planșelor tipografice și a gravurilor cu ajutorul unui mulaj acoperit pe cale electrolitică de un strat de cupru și apoi întărit cu un strat de staniu, nichel sau fier. – Din fr. galvanotypie. Vezi definitia »