FUNCȚIONALÍSM s.n. Curent în arhitectura contemporană care cere ca într-o construcție să se vadă corespondența dintre aceasta și procesele de producție sau de viață care se desfășoară în cadrul ei. [Pron. -ți-o-. / cf. it. funzionalismo, germ. Funktionalismus, fr. fonctionnalisme]. Vezi definitia »

ATEÍSM s. n. concepție materialistă care respinge orice religie, orice credință în supranatural. (< fr. athéisme) Vezi definitia »

FICȚIONALÍSM s. n. concepție idealistă care afirmă că la baza cunoașterii stau doar simple simboluri, cărora nu li se pot găsi realități corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficțiuni. (< fr. fictionnalisme) Vezi definitia »

PARAȘUTÍSM s. n. Ramură sportivă care cuprinde probe de lansare din avion cu parașuta; tehnica executării unor astfel de lansări. – Din fr. parachutisme. Vezi definitia »

CARAGIALÍSM s. n. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalității inimitabile, ca și proza de umor și satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau mușcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice și de familie. (< /I.L./ Caragiale + -ism) Vezi definitia »