Definita cuvantului autonomie
AUTONOMÍE s. f. 1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voință. 2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ◊ autoconducere. 3. distanță maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil. 4. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin. (< fr. autonomie, lat. autonomia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu autonomie
CISTERNOGRAFÍE s. f. metodă radiologică de punere în evidență a circulației lichidului cefalorahidian prin trecerea unei cantități de aer prin cisterne (3). (< fr. cisternographie) Vezi definitia »
EVAPORÁȚIE s.f. Evaporare. [< fr. évaporation]. Vezi definitia »
ANGIOFLUOROSCOPÍE s. f. radioscopie a vaselor sangvine bazată pe apariția unei fluorescențe cutanate după injectarea cu fluoresceină. (< fr. angiofluoroscopie) Vezi definitia »
RADIOCOMUNICÁȚIE s. f. transmiterea și recepția unor sunete, semnale sau imagini cu unde electromagnetice. (< fr. radiocommunication) Vezi definitia »
MILÍȚIE s.f. 1. Corp de armată nepermanent înființat la începutul republicii romane, care era chemat sub arme numai în timp de război. ♦ (În trecut) Armată neregulată de rezervă, compusă din orășeni și țărani, cuprinzând și unele corpuri de armată speciale. 2. (În fostele țări socialiste din Europa) Instituție care avea drept scop menținerea ordinii și a securității publice. [Gen. -iei. / < rus. milițiia, cf. lat. militia, fr. milice]. Vezi definitia »