TRÓMBĂ, trombe, s. f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; p. ext. coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe. Vezi definitia »

nemoderánță s.f. (înv.) lipsă de cumpătare, de moderație. Vezi definitia »

PERINEVRÍTĂ s. f. inflamație a perinervului. (< fr. périnévrite) Vezi definitia »

GALVANOTÉHNICĂ s. f. ramură a electrometalurgiei care studiază tehnica depunerii pe cale electrolitică a unui strat metalic pe obiecte (nemetalice). (< fr. galvanotechnique) Vezi definitia »

ENZÍMĂ s. f. compus organic produs de anumite celule vii, care accelerează mersul reacțiilor chimice din celulă; ferment; diastază (1). (< fr. enzyme) Vezi definitia »