AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius. Vezi definitia »

factágiu s.n. (înv.) 1. distribuția scrisorilor și a telegramelor. 2. transportul coletelor și al banilor de la poștă la domiciliu. Vezi definitia »

MECÓNIU s.n. Materie fecală pe care o elimină pruncul imediat după naștere. [Pron. -niu. / < fr. méconium, cf. lat. meconium, gr. mekonion – suc de mac, opiu]. Vezi definitia »

tiútiu³ s.n. (reg.) sfredel mare. Vezi definitia »

RECURSÓRIU, -IE adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. [Pron. -riu. / cf. fr. récursoire]. Vezi definitia »