BAROCHÍSM s. n. caracter baroc al unei opere de artă (< fr. baroquisme) Vezi definitia »

MANIERÍSM s. n. 1. lipsă de naturalețe în comportare, afectare, afișare a unui mod de a fi altfel decât în realitate. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie formaliste în realizarea unei opere literare sau artistice, care cultivă eleganța și rafinamentul, jocul nelimitat al fanteziei. 2. formă de artă practicată mai ales în Italia în sec. XVI și XVII, prin efecte picturale rafinate, adresându-se unei minorități cultivate în materie artistică și literară. 3. comportament gestual afectat, la unii schizofrenici. (< fr. maniérisme) Vezi definitia »

PILORÍSM s. n. tendința la spasm a musculaturii pilorului. (< fr. pylorisme) Vezi definitia »

PIRONÍSM s. n. 1. doctrina filozofului Pyrrhon, care susținea că nici o afirmație nu poate fi socotită mai îndreptățită decât alta, lucrurile fiind incognoscibile. 2. scepticism. (< fr. pyrrhonisme, cf. Pyrrhon, filosof antic gr.) Vezi definitia »

FRANCISCANÍSM s. n. 1. mișcare religioasă care îmbina predica pocăinței și a ascetismului sever cu aceea a simplității evanghelice, a blândeții și a dragostei pentru toate viețuitoarele firii. 2. caracter franciscan (al artei). (după it. francescanesimo) Vezi definitia »