Definita cuvantului locativ
LOCATÍV, -Ă, locativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale în unele limbi, care arată locul unde se petrece acțiunea verbului. 2. Adj. Privitor la casele închiriate; al caselor închiriate. ◊ Valoare locativă = venitul pe care îl poate aduce un imobil sau un apartament în cazul închirierii lui. Spațiu locativ = ansamblul încăperilor locuite sau destinate a fi locuite de cineva. – Din fr. locatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu locativ
PROCESÍV, -Ă adj. 1. care constituie un factor de progres social. 2. (psih.) personalitate ~ă = personalitate cu tendințe de ceartă, de dispută, de a intenta procese repetate și interminabile. (< fr. processif) Vezi definitia »
CONTRASTÍV, -Ă adj. (Rar) Care pune în evidență un contrast; care accentuează un contrast; contrastant. ◊ Gramatică contrastivă = gramatică urmărind descoperirea și explicarea divergențelor dintre două limbi. [Cf. engl. contrastive, fr. contrastif]. Vezi definitia »
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.) – Din fr. afflictif. Vezi definitia »
RESTRICTÍV, -Ă adj. care creează restricții. (< fr. restrictif) Vezi definitia »
CONVECTÍV, -Ă adj. Referitor la convecție; care se produce prin convecție. [< germ. konvektiv]. Vezi definitia »