EXCÚRS s. n. 1. abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. disertație sub formă de digresiune, cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). (< lat. excursus) Vezi definitia »

CONCÚRS s. n. 1. examen pentru selecționarea candidaților la admiterea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc. 2. întrecere; competiție sportivă. 3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuție. ♦ a-și da ŭl (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură. (< fr. concours, lat. concursus) Vezi definitia »

UNIVÉRS s.n. 1. Lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și în spațiu, infinit de variată în ceea ce privește formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei; cosmos. 2. Globul terestru, Pământul. 3. (Fig.) Cerc îngust al vieții cuiva; mediu. 4. Populație în cadrul unei operații statistice. [Pl. -suri. / < fr. univers, it. universo, engl. univers, cf. lat. universus]. Vezi definitia »

ÎNTÓRS¹ s. n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – V. întoarce. Vezi definitia »

RETRÓRS, -OÁRSĂ adj. (Despre unele părți ale plantelor) Îndreptat îndărăt. [Cf. lat. retrorsus]. Vezi definitia »