DECAPITÁ, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ◊ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare. Vezi definitia »

HEPT(A)- elem. „șapte”. (< fr. hept/a/-, cf. gr. hepta) Vezi definitia »

POLÉNTA s.f. Mămăligă din mălai sau din făină de castane, obișnuită în Italia. [< it. polenta]. Vezi definitia »

distanta dintre cele doua gauri ale femeii din partea de jos a corpului ei. Vezi definitia »

DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. déporter, it., lat. deportare]. Vezi definitia »