VÍCIU s. n. 1. defect, imperfecțiune; lipsă. ♦ ~ de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) ~ de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil. 2. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. (< fr. vice, lat. vitium) Vezi definitia »

MARTÍRIU s. n. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiraj. ◊ (fig.) suferință morală; calvar. (< lat. martyrium, gr. martyrion) Vezi definitia »

CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı. Vezi definitia »

GURALÍU, -ÍE, guralii, adj. (Reg.) V. guraliv. Vezi definitia »

BACIU, Ion (n. 1921, Orăștioara de Sus, jud. Hunedoara), fiziolog român. M. coresp. al Acad. (1991), prof. univ. la Cluj-Napoca. Cercetări în fiziologia sistemului sanguin, fiziologia muncii („Fiziologie”, „Homeostazia oxigenului”, „Bazele fiziologice ale ergonomiei”). Vezi definitia »