PROTOCÓL s. n. 1. totalitatea formelor și practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice. ◊ serviciu însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial. 2. document care consemnează dezbaterile purtate în cadrul unui congres, al unei conferințe internaționale, al unor tratative. ◊ act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent. 3. înțelegere internațională încheiată în diferite domenii. ◊ document în care se consemnează schimbul instrumentelor de ratificare, încheierea unor tratative. 4. (inform.) convenție hardware și software de schimb a informațiilor între două sisteme. (< fr. protocole, germ. Protokoll, lat. protocollum, gr. protokollon) Vezi definitia »

RIPÍCOL, -Ă adj. Care trăiește pe malurile apelor curgătoare. [< fr. ripicole]. Vezi definitia »

Marghiol,-oala, marghioli,-oale, adj. (Reg.) Destept, istet; p.ext. smecher, siret – Ngr. mar(g)iolos. Vezi definitia »

ALCOÓL I. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat. II. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt. ◊ orice băutură alcoolică. (< fr. alcool) Vezi definitia »

ROL² s. n. guler ~ = guler în formă de rulou. (după fr. /col/ roulé) Vezi definitia »