CARBÍD s. n. Substanță solidă, formată din calciu și carbon, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei; carbură de calciu. – Din fr. carbide. Vezi definitia »

geríd (geríduri), s. n. – 1. Suliță. – 2. Joc, turnir în care călăreții aruncau adversarului cîte o suliță. – Var. geret, giret, girit. Mr. girit „suliță”. megl. gilit. Tc. cirid (Șeineanu, II, 178; Lokotsch 681), cf. ngr. τζιρίτι, bg. džirid. Vezi definitia »

SCHIZOÍD, -Ă I. adj. 1. (despre o constituție mintală) predispus spre schizofrenie. 2. (despre stări mintale) care caracterizează temperamentul schizotimic și schizofrenia. II. s. m. f. persoană cu constituție schizoidă (I). (< fr. schizoïde) Vezi definitia »

ETMOÍD s. n. os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele cavităților nazale. (< fr. ethmoïde, gr. ethmoides, ciuruit) Vezi definitia »

VARIOLOÍD s.n. Formă ușoară de variolă. [Pron. -ri-o-lo-id. / < fr. varioloïde]. Vezi definitia »