PLONJÁ vb. intr. 1. a executa un plonjon. 2. a se scufunda. 3. (fig.) a face un salt (de sus în jos); a se abandona. (< fr. plonger) Vezi definitia »

FORJÁ vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger) Vezi definitia »

RUJÁ, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din ruj. Vezi definitia »

ETAJÁ, etajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în rânduri suprapuse, în etaje. – Din fr. étager. Vezi definitia »

vraja, combinatie, pacaleala, mosmondit: lenes, puturos, greoi Vezi definitia »