LÚSTRU¹ s. n. Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu. ◊ Expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦ Luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare. ♦ Fig. (Peior.) Spoială, strălucire aparentă; superficialitate. – Din fr. lustre, it. lustro. Vezi definitia »

GRAFOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor în ridicările topografice. [< fr. graphomètre]. Vezi definitia »

FONIÁTRU, -Ă s.m. și f. Medic specialist în foniatrie. [< fr. phoniatre]. Vezi definitia »

TRAPEZOÉDRU, trapezoedre, s. n. Corp ale cărui fețe sunt trapezoidale. – Din fr. trapézoèdre. Vezi definitia »

DECALÍTRU s. m. unitate de măsură pentru volum, de 1⁰ litri. (< fr. décalitre) Vezi definitia »