MONOLÍT, -Ă I. adj. 1. format dintr-un singur bloc; monolitic. 2. (fig.) bine închegat, omogen; (p. ext.) trainic, solid. II. s. m. /s. n. monument, element de construcție dintr-un bloc unic de piatră. (< fr. monolithe) Vezi definitia »

ÎNFRUNZÍT, -Ă, înfrunziți, -te, adj. Căruia i-a dat frunza, plin de frunze. – V. înfrunzi. Vezi definitia »

SPOVEDUÍT adj. v. spovedui. [DMLR] Vezi definitia »

(it., lat.) s.m. 1)Superior al unei abații. 2)Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. Vezi definitia »

STELÍT s.n. Aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. [< fr. stellite, germ. Stellit]. Vezi definitia »