CLÓPOT, clopote, s. n. 1. Obiect metalic în formă de pară, deschis în partea de jos și prevăzut în interior cu o limbă mobilă, care, lovindu-se de pereții obiectului, produce sunete caracteristice. ◊ Expr. (Fam.) A trage clopotele = a) a curta o femeie; b) a divulga un secret. ♦ Sunet de clopot (1). 2. Piesă în formă de clopot (1), cu diverse întrebuințări (în industrie). ◊ Clopot scufundător = cameră de lucru, construită din metal sau din beton armat, alimentată cu aer comprimat, care permite executarea unor lucrări sub apă. ♦ Capac de sticlă de forma unui clopot (1), care se folosește pentru a feri alimentele sau alte obiecte de praf, în laboratoare etc. – Din sl. klopotŭ. Vezi definitia »

-GLÓT elem. v. gloso-. Vezi definitia »

PROTOZIGÓT s. m. zigot care formează două celule identice. (< fr. protozygote) Vezi definitia »

perót, -ă, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.) care aparține mahalalei Pera din Istanbul sau peroților; originar din Pera, privitor la Pera sau la peroți. 2. (s.m. și f.) persoană de naționalitate străină care locuia în mahalaua Pera din Istanbul. Vezi definitia »

MAFIÓT, -Ă adj., s.m. și f. Mafios. [Pron. -fi-ot. / et. incertă]. Vezi definitia »