Definita cuvantului locuitor
LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu locuitor
IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează, 2. S. n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material. care servește la izolare. – Din fr. isolateur. Vezi definitia »
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în hidroameliorații. (< fr. hydroameliorateur) Vezi definitia »
SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care supraviețuiește altuia. [Pron. -vie-țu-i-. / < supraviețui + -tor, după fr. survivant]. Vezi definitia »
CLASÓR s.n. 1. Mapă, album sau mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate. 2. Aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale. [Pl. -oare. / cf. fr. classeur]. Vezi definitia »
TITRATÓR s.m. Cel care titrează soluțiile. [< titra + -tor]. Vezi definitia »