ETRIÉR s.n. 1. Vergea de oțel care înconjură la exterior armătura longitudinală a unui element de beton armat. 2. (Mar.) Suport pe care se sprijină tangoanele, scărițele etc. [Pron. -tri-er, pl. -re. / < fr. étrier]. Vezi definitia »

ȘÚBLER s. n. instrument pentru măsurarea dimensiunilor liniare mici, riglă gradată pe care alunecă un cursor și care are la un capăt un braț fix, perpendicular pe ea. (< germ. Schublehre) Vezi definitia »

PESTIFÉR, -Ă adj. Care transmite pesta. [< fr. pestifère, cf. lat. pestis – pestă, ferre – a purta]. Vezi definitia »

UVIFÉR, -Ă, uviféri, -e, adj. Care poartă boabe de strugure. (din fr. uvifère) [def. MDN] Vezi definitia »

TETRAMÉR, -Ă adj. Constituit din patru părți; (biol.) care se divide în patru. [Cf. fr. tétramère < gr. tetra – patru, meros – parte]. Vezi definitia »