rétor (-ri), s.m. – Orator. – Var. înv. ritor. Fr. rhéteur și anterior (sec. XVIII, cf. Gáldi 246), din ngr. ?????. – Der. retoric, adj.; retorică, s.f., din fr.; ritos, adj. (clar, deschis), din ngr. ????? (Cihac, II, 693; Gáldi 246); ritoricesc, adj. (înv., retoric); ritorie, s.f. (înv., retorică, discurs). Vezi definitia »

MINITRANZISTÓR s.n. Tranzistor de dimensiuni foarte mici. [Et. incertă]. Vezi definitia »

IMBROHÓR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în țările noastre cu înalte misiuni politice. – Din tc. imbrohor. Vezi definitia »

PÁSTOR s. m. preot protestant. (< lat. pastor, germ. Pastor) Vezi definitia »

PRĂFUȘÓR, (2) prăfușoare, s. n. 1. Prăfuleț. 2. (Rar) Medicament sub formă de pulbere. – Praf + suf. -ușor. Vezi definitia »