AEROFÓN, -Ă adj. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibrație a unei coloane de aer dintr-un tub sau a unor ancii. (< germ. aerophon) Vezi definitia »

MADIPOLÓN s.n. Pânză fină de bumbac întrebuințată pentru albituri. [Var. madipolan s.n. / cf. fr. madapolan, germ. Madapolam, rus. madapolam < Madapolan – oraș în India]. Vezi definitia »

TRON s.n. Scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône]. Vezi definitia »

COLÓN¹, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus. Vezi definitia »

BOSTÓN² s.n. (Poligr.) Presă de imprimat mică și plană. [< germ. Boston(presse)]. Vezi definitia »