EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare. Vezi definitia »

Sperma Vezi definitia »

INTIMÁ vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer]. Vezi definitia »

TELEIMPRIMÁ vb. I. tr. A efectua o teleimprimare. [Pron. -le-im-. / < tele- + imprima]. Vezi definitia »

PRIMÁ vb. I. intr. A avea întâietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer]. Vezi definitia »