Definita cuvantului bancă
BANCĂ3 s. f. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane. ◊ scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. ♦ a sta în banca sa = a fi neutru, a sta pasiv, indiferent. (< fr. banc, germ. Bank)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bancă
DEVIÁNȚĂ s.f. (Psih.) Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. [< fr. déviance]. Vezi definitia »
DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma. Vezi definitia »
PRĂȘITÚRĂ, prășituri, s. f. (Pop.) 1. Prășit1. 2. Ogor prășit2. 3. (Cu sens colectiv) Buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit. – Prăși + suf. -tură. Vezi definitia »
BRÁGHINĂ s. f. Varietate de struguri cu boabe rare, roșii, care se coc devreme. Vezi definitia »
surzuiálă, surzuiéli, s.f. (înv. și reg.) agonisire, câștig; bun adunat prin agonisire. Vezi definitia »