METÓDICĂ s. f. 1. ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprii fiecărui obiect de studiu. 2. lucrare pedagogică în care sunt expuse metode la un anumit obiect de studiu. (< germ. Methodik, rus. metodika) Vezi definitia »

TETRÁDĂ s.f. Grupare de patru entități (similare sau înrudite). ♦ (Poligr.) Format de patru coli. [Cf. fr. tétrade]. Vezi definitia »

AGRICULTÚRĂ, agriculturi, s. f. Cultivarea pământului (și creșterea animalelor) în vederea obținerii unor produse alimentare și a unor materii prime pentru industrie; totalitatea lucrărilor și metodelor întrebuințate în acest scop. ◊ Agricultură socialistă = agricultură făcută pe mari întinderi de pământ, bazată pe mijloacele și metodele cele mai înaintate de muncă, pe folosirea cuceririlor științei și pe proprietatea colectivă sau de stat asupra pământului și a mijloacelor de producție. – Fr. agriculture (lat. lit. agricultura). Vezi definitia »

EXIGÉNȚĂ s. f. faptul de a fi exigent; pretenție, cerință; exiguitate. (< fr. exigence, lat. exigentia) Vezi definitia »

DREZÍNĂ, drezine, s. f. Vehicul ușor, asemănător cu un vagonet, acționat cu mâna, cu pedale sau cu un motor, care servește la transporturi ușoare pe o linie ferată. – Din fr. draisine. Vezi definitia »